Ce inima-mi mai poate să perceapă,
Zvâcnesc cu spasmul unei vâlvătăi
Cu chipu-ți imprimat pe a mea pleoapă.
Respir prin corpu-ți rece și mă-ndoi,
Căci eu sunt doar o umbră răsfirată
În ani întregi ce au trecut greoi
Scriind în mine clipa deșirartă.
Sunt o legend-a unui vechi strigoi
Ce-a exista cândva, în altă soartă,
Am sânge-amestecat cu-al tău puroi...
Nu mai sunt om, sunt o fantasmă moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...