Îndurare
De lacrimile curse în amurg
Ce au pictat obrajii cu regrete,
Nu mai sunt vii, ei acum doar îmi curg.
Mirare-mi este suferința oarbă
Prea grea de îndurat la asfințit.
Puterea toată parcă-mi este slabă,
Îmi lasă trupul rece, covârșit.
Dă-mi, Doamne, mie, iar putința
Să calc din noi pe căile ce dor!
De-mi iei cu Tine până și credința
Ce rost mai am? Sunt simplu muritor.
