Hibrid

Mi-i sufletul scris cu cerneală

În negru fad și insipid,

Redă cuvinte cu migală 

Prea reci, ce sună a rigid.

Sunt falsă-n lume și cu fală

Eu defilez ca un lichid,

Haotic curs de triumfală

Mască purtată de-un hibrid.

Aș vrea să fiu cumva reală,

Dar mă ascund și mă ucid.

Întruchiparea-mi teatrală 

E tot ce am eu mai lucid.

Pe dinafară mi-s doar goală

De vezi prin mine ca prin vid.

M-agăț de a mea căptușeală

În mine duhul să-mi închid.

Goliciune

Îmbrățișarea ta fierbinte 

Doar m-a răcit în așternut,

Adunătură de cuvinte

Redând un vis neconceput.

Ca adierea-n dimineață,

Doar am clipit și-ai dispărut,

Iar sufletu-mbrăcat în gheață

S-a-mpiedicat de-al tău sărut.

Acoperă-mă doar o dată

Și-așeaz-atingeri peste trup.

Nu mă lăsa iar dezbrăcată

Cu goluri ce nu pot s-astup.

Poveste

Când cerul mi s-o-ntuneca de-atâta rouă

Și-n lacrime de ploaie-o picura,

Nu-mi desena pe crengi pictură nouă,

Căci apa peste ea s-o strecura.

Acoperă-mi doar pleoapele-amândouă 

Cu mici bucăți de crin înmugurit

Să-i simt mirosul fin când încă plouă

Pe trupu-mi greu de timp îmbătrânit.

Să mă adie-n valuri vântul de pe seară 

Și-n zori să-mi bată raze de culori

Pe haina mea răcită de la ceară

Tu să-mi aduni cunună de la flori.

Mai roagă codrul păsări să nu zboară,

Ci-n cântul lor, în gând, să mă adormi,

Frumoasă eu, ca tânără fecioară,

Tu dintr-o bestie, în prinț să te transformi.

Suflete blânde, vă urez Crăciun Fericit, în pace, liniște și bucurie în case alături de cei dragi!

     Așa începe povestea mea de.... poet?.... deși a văzut lumina după ce a apărut cel de al doilea volum de versuri "Bucăți din mine", prezentul volum reprezintă renașterea iubirii mele uitate, cândva prin luna aprilie a acestui an. Am decis ca poeziile să nu poarte niciun nume deoarece, la momentul în care am luat din nou în mână caietul și stiloul, ele nu reprezentau nimic mai mult decât simple gânduri.... neținând cont de cerințele stricte ale genului literar în care par că se încadrează.

      Gânduri în stare pură, în forma în care au luat naștere în suflet.... asta înseamnă acest volum pentru mine....

Verdict

Dezbracă-mă de tine, pentru a mia oară,

Dar lasă-mi doar veșmântul buzelor pustii

Ce mă-mbrăcau timide-n ore ce zburară

Într-un apus de iarnă, ascuns de pirostrii.

Prin baldachine albe, ce-n nopți ne-nfășurară,

Postirăm de l-atingeri și vise de copii

Fără să înțelegem că-n timp se spulberară,

Jucat-am viața noastră parcă-n fototipii.

Dezbracă-mă de tine, golește-mă doar iară

Și șterge-ți de pe mine neutrele-ți fobii,

Căci ele pe noi tainic mereu ne viciară

De-am devenit acum sărace neghiobii.

Declasare

De la adânc către afară, 

Mă dezgolesc de ce sunt eu,

Ca opera neliterară, 

Devin din proză, un eseu.

Mă șterg de rime și sunt goală

C-un ultim și timid puseu

Mă manifest printr-o zicală,

Un înțeles de vechi panseu.

Metafore din mine zboară

Și mă transform doar în clișeu.

O comedie mult prea rară...

Cât de banală pot fi eu!

Enigmă

Și ce a fost?.... a fost o boare

De vis, amestec cu lucid,

Ca o scânteie temătoare, 

A fost puternic translucid.

De ce a fost?.... o întrebare

Cu un răspuns mult prea rigid.

A fost să fie schimbătoare,

Un joc copilăresc, stupid.

Ce e acum?... nepăsătoare,

Două bătăi ce coincid.

E-o realitate-otrăvitoare...

Iubirea noastră-i suicid.

Încastrare

În vene-mi curge seva-ți dulce-amăruie,

Se-mpleticește-n sânge, otravă albăstruie,

Tăia-o-aș cu lamele, căci trupul mi-i prea plin,

E scrijelit-adânc în pielea-mi de vinil.

Din carne mi-aș descoase al tău chip luminos 

Ce-n umbre mă întoarce c-un zâmbet capricios,

Doar trupul să-mi rămână în urmă, de curat,

Căci sufletul trântit-ai în dulcele-ți păcat.

Reacție firească, mi-i corpul suspendat 

În timp cu mii de ace de tine mi-i legat.

Rămân doar atârnată, cu chipu-mi diluat,

C-o pată de cerneală ce-adânc ai tatuat.

Feminin

Dă-ți jos, femeie, rochia de gală,

Rămâi așa cum  ceru te-a-mbrăcat

Și, chiar, de uneori, ești goală,

Străluce-n tine adâncu-ți nestemat.

Șterge-ți, tu, fardul de pe pleoape

Ca lacrime să-ți curgă peste chip,

Și chiar de ochii-s desenați în ape

Zâmbetu îți răsare și-n urme de nisip.

Continui să pășești prin ploaie și prin vânt,

În suflet depunând iubire cu migală.

Păstrează doar, pe tine, al timpului veșmânt,

Căci, tu, femeie, renaști ca pasărea regală.

Orizont închis

Picioarele-mi nebune-aleargă,

Nu își găsesc al vieții drum.

Se-mpleticesc, nu știu să meargă,

Evaporate sunt de scrum.

Cenușă calea mi-i și-i largă,

Mii de poteci ascunse-n fum.

Oare nu pot doar să conveargă

Din toate-ntr-una, oarecum?

Căci aș alege-o fără șagă,

Pașii pe ea să mi-i consum.

Mi-e teamă că rămân oloagă

De tot alerg pe-același drum.

Ireal

Doar fum... amestec din petale

De flori uscate în ajun.

Suntem căzuți, călcăm agale,

Pe umbre ce se suprapun.

Ne modelăm cu inegale

Seci siluete de săpun.

Parcă suntem picturi murale

Ce pe-un perete se expun.

Ne urmărim cu naturale

Priviri ascunse ce transpun

Simțiri ce încă-s cruciale,

Dar realității se opun.

Ne-atingem umbre materiale

Ce din dorințe se compun.

Ne-abținem de la triviale

Trăiri ce doar ne descompun.

Pierduți în clipe raționale

Minciunile din noi apun,

Doar normele convenționale 

Între noi doi se interpun.

Și adunăm senzoriale

Noi mângâieri ce se depun

În nopți ce nu ne sunt reale,

Doar în visări se juxtapun.

Dorință

Mereu ți-am spus, doar desenează

A mele vise pe un cer

Din care trupul se-nfruptează 

Și realități tăcute pier.

Cu sufletu-ți doar incantează

Versete-n care eu mă pierd 

Cântându-mă, doar contemplează

Cum eu în vocea-ți mă dezmierd.

Cu mâna-ți caldă proiectează

În ape corpu-mi adormit.

Bucăți din mine cerceteză

Și-aruncă-mă în infinit.

Menire

Totul îmi trece printre palme,

Topindu-se în asfințit,

Învolburând apele calme,

Mă picur eu în răsărit.

Vorbele mi-s doar anagrame,

C-un înțeles nedeslușit.

Eu mă descriu în epigrame,

Umor satiric depășit.

Rămân statuie printre dame,

Doar o himeră-n infinit.

Portret uitat, închis în rame,

Pictat de-un pictor de granit.

Compusă doar din pictograme

În alb și negru-acoperit,

Chip folosit mai mult în drame,

Sunt un actor desăvârșit.

Am fost întrebată de mulți de ce sunt sumbră, deprimantă, melancolică..... nu sunt... dar gândurile nu mi le pot schimba. Și, da, cred că sunt femei care, la un moment dat, au simțit la fel... 

Imaginea pe care o înaintăm cu atâta nonșalanță lumii... de cele mai multe ori, este doar o mască pentru a face față realității. De multe ori părem puternice când, de fapt, în adâncul nostru suntem numai ruine...părem vulnerabile, când, de fapt, ne conducem lumea... părem că nu avem nevoie de ajutor, dar adâncul nostru sângerează și urlă. Ne purtăm rochiile și tocurile cu stil și eleganță, fără să ne deschidem exteriorului... zâmbim când plângem și plângem când zâmbim... Pentru că, orice ar fi, trebuie să ne menținem la cote înalte statutul de FEMEIE!

Bun rămas

În mintea-mi vocea-ți imprimată

E tăietură de cuțit.

Ea nu alină, blestemată,

Răsun-a scâncet ascuțit.

Idei în cap mi le dezleagă,

Din pagini, tot ce a fost scris,

Șterge fără să înțeleagă

Că eu prin tine m-am descris.

Strident rămâne doar ecoul 

Al glasului ce mi s-a stins.

Păstrez în mine doar tempoul

Cuvântului ce m-a învins.

Rostit pe fugă, fără vlagă,

De-ajuns a fost că m-a prelins.

În urma-i mintea-mi e o plagă

Cusută sec c-un "plec" distins.

Psihologie inversă

Tu doar mă ții în palme, așa ușor zdrobești.

Împarți fărâme fade, imagini diavolești.

Eu cer doar îndurare, fugar tu mă privești

Și într-o încleștare, din zâmbet mă lovești.

Mă-nalți pe piedestale, satisfăcut izbești.

Priviri doar infernale, pretinzi că mă iubești.

Atingeri aruncate, tu doar mă-mbolnăvești.

Rămân bucăți sfărâmate, că trupu-mi istovești.

Mă-mbeți din vorbe goale, cu ele m-otrăvești.

Posezi pe săturate, cum vrei mă potrivești.

Eu zac fără suflare, pe mine tu pășești.

Chiar dacă îs pe moarte, prin mine tu trăiești.

Deznodământ

Mă legăn cum mă bate vântul 

Ca un copac culcat de ploaie,

Îmi curg din ochi lacrimi șuvoaie,

Mă-nghite în adânc pământul.

Zdrobesc din minte-mi sec cuvântul,

Din inimă preling puroaie

Tot învelind, ascund gunoaie,

Mi-e apa rece-acum veșmântul.

Privesc în ochi deznodământul,

Amestecată-s în puhoaie,

Mi-e silă că-s numai noroaie,

Lumea mi-a devenit mormântul.

Metamorfoză

În seci cuvinte, chipuri îmbrăcate,

Dansează în silabe vag doar creionate

Se-ascund în înțelesuri mult infatuate

Și cochetează jalnic în trup falsificate.

Cu măști de eleganță patetic deghizate

Expun imagini blânde când nu-s decât uzate

Frânturi de inocență de timpuri stilizate 

Împrăștiate-n viață ca opere versate.

Culcate în mocirlă, se-ascund în echitate

Mimând că-n loc de ură, ele îs puritate,

De material în vene puternic injectate 

Transced cu vehemență către posteritate.

Pedeapsă

Tot urlu, tremur și transpir,

Frisoane calde mă îngheață.

Mă zbat ca visul în delir 

Și nu ajung ca să prind viață.

Mă dezgolesc doar să respir

Din aeru-ți ce încă-n ceață

Mă-nchide ca-ntr-un cimitir

De oameni desenați în gheață.

Șiroaie de-apă eu inspir,

Mi-e inimă plină de greață.

Ce mult aș vrea să te expir,

Din mine să te scot, paiață.

În noapte, tu, ca un vampir,

Ți-ai picurat urma răzleață

Pe pielea-mi și ca din potir

Mă savurezi în dimineață.

De aș fi

De aș fi cerul...oare tu în noapte

M-ai cuceri în rece-ți infinit?

Sau ai sclipi în treacăt, printre șoapte,

Și-ai dispărea în negru mărgărit?

M-ai pironi tu-n caldele păcate 

Sau m-ai abandona în răsărit?

Când fuge luna-n apele uscate

M-ai dezgoli de ce m-ai învelit.

De aș fi cerul...palme-ntunecate 

Mi-ar căuta-n-adâncul scrijelit...

Tu mie-mi ești mereu singurătate,

Doar eu roiesc în trupu-ți zdrențuit.

Yin și Yang

Și contopindu-ne pe noi într-unul,

Ne-am devorat și absorbit,

Eliberând din noi nebunul,

Ne-am prăbușit în asfințit.

Nu suntem doi, rămânem unul

Făr de început sau de sfârșit,

Cedând în valul nopții ca taifunul

Ne-am rătăcit în visu-năbușit.

Pierim din clipă alegând surghiunul,

Căci doar așa noi ne-am descoperit

Unul pe altul, renăscând ca unul

Din mii de chipuri ce ne-au năpădit.

Bucăți din mine

 Astăzi a prins contur un vis de copil... pe care, îmi era de multe ori, teamă să îl visez... dar într-un final... i-au crescut aripi...

https://letras.ro/product/bucati-din-mine-ebook-pdf