Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

sâmbătă, 27 martie 2021

Între real și ireal

Cu clipe seci ne-amestecăm,
Le savurăm gusturi deșarte,
De parc-am vrea să descifrăm
Momente ce acum zac moarte.

Redecorăm vechi amintiri
Sculptate în trecut, uitate.
Ce suntem noi în povestiri?
Fărâme de neant stricate.

Ne zbatem doar să modelăm
Trupuri de timp închise-n ape,
Le reclădim ca să creăm
O nouă lume, să le-ngroape.

Nirvane seci în travestiri
Pășim semeți pe drumuri fade.
Mai răsunăm doar în psaltiri,
Căci în real duhul decade.

miercuri, 17 martie 2021

Neputință

- Spune, ce-ai vrea de ziua ta?
- Ce-aș vrea, nici Tu nu îmi poți da!
- Cum să nu pot, copil bălai, 
Cu ochii negri, rupți din rai?
- Tu nu poți, Doamne, din nimic
Să faci pe cer un astru cosmic.
- Ba pot și chiar am încercat 
Înaltul tot l-am înstelat.
- Atunci, poți, oare, din furtună
S-aduci în noapte clară lună?
Sau din ninsoare să faci flori,
Pe câmp să-mprăștii vii culori?
Sau apa rece, cristalină,
Să-nghețe piatra în salină?
-Dacă aș vrea, chiar aș putea,
Până și tu să îmi fii stea.
Eu pot să fac tot ce promit,
Chiar și pe lucrul cel oprit.
-Atunci, poți Tu, cu mâna Ta,
Să-ndeplinești dorința mea?
-Spune și o voi împlini
La vârsta ta nu ai ciulini.
E-un lucru simplu, pământesc,
Pot să ți-l dau doar cât clipesc!
- Atunci, Tu, Doamne, să îmi dai
Acest mic dar, dacă îl ai!
E lucru greu, dar de-i putea,
Aș vrea să mor de ziua mea!
În ceasu-n care m-am născut
Să se oprească timpu-mi scurt,
Să mă întorc de-unde-am venit
Că-n lume eu nu sunt menit.
Nu-i loc de mine pe pământ,
Mai mult mă zbat ca în mormânt.
Aripi să zbor, nu poți să-mi dai,
Coadă de pește nici Tu n-ai.
La cer nu pot să mă ridic
Iar eu în lut mai mult mă-mpiedic.
Să-not în ape, nu știu cum,
Să mă târăsc, o fac acum.
Așa că, asta mi-aș dori,
Dar, fără să fi fost o zi!
- Nu pot copile! Cum să-ți dau
Ce nici măcar îngerii n-au?
Chiar de te las Eu fără trup,
Pe suflet nu pot să-l astup.
Rămâne-n el tot ce ai strâns
Și când ai râs, și când ai plâns!
-Vezi, Doamne, că nu poți nimic?
Ești ca și mine, anatomic.
Spui că de toate poți să dai,
Dar cum s-o faci când nici Tu n-ai?


Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...