Cu clipe seci ne-amestecăm,
Le savurăm gusturi deșarte,
De parc-am vrea să descifrăm
Momente ce acum zac moarte.
Redecorăm vechi amintiri
Sculptate în trecut, uitate.
Ce suntem noi în povestiri?
Fărâme de neant stricate.
Ne zbatem doar să modelăm
Trupuri de timp închise-n ape,
Le reclădim ca să creăm
O nouă lume, să le-ngroape.
Nirvane seci în travestiri
Pășim semeți pe drumuri fade.
Mai răsunăm doar în psaltiri,
Căci în real duhul decade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...