Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

duminică, 17 ianuarie 2021

Vremelnicie

De timpul meu o clip-ar sta,
Să nu mai curgă-n răsfirate
Secunde-aiurea-mprăștiate,
Și-n mine pace-ar exista.

Dar el nu stă, nebun aleargă
Și al meu trup cu el îl poartă.
Acum trăiesc, acum sunt moartă,
De parc-ar vrea doar să mă șteargă.

Stai timp, oprește-te o clipă!
Din mine focul să se stingă
Și-n loc de el, să se prelingă
Duhu-mi ce-n tine se-nfiripă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...

Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...