Reîncarnare

Eu m-am născut să te iubesc,

Să-mi curgă sângele-ți în vine,

În suflet chipul să-ți cioplesc,

Eternul meu de după mine.

N-am învățat eu să vorbesc

'Nainte să te-nvăț pe tine.

Dar graiul meu cel pământesc

Nu te cunoaște foarte bine.

Cu ochii încă plămădesc

Lumi diferite să ne-mbine.

Din tine pe mine clădesc,

Sunt tu în straturi foarte fine.

Timp

Nu fă nimic. Atât. Privește

Cum timpu-n ore năvălește

Și ne doboară mișelește,

Un picuț azi, mâine, izbește.

Nu are cale. Doar ne calcă.

Cu-a lui mocirlă ne încarcă,

Ne tăvălește și ne-ncalcă,

În drumul lui doar ne defalcă.

Nu fă nimic. Atât. Privește

Nici clipa parcă nu clipește.

Rămânem muți trăind orbește,

Un timp nebun ce prăpădește.

Nu știi

Tu nici nu știi că, undeva, în noapte,

O inimă pustie pentru tine bate.

Nu îi auzi tu țipătul din șoapte,

Nu poți să-l simți cum în delir se zbate.

Trăiești în universul tău, departe,

Inconștient la visele deșarte.

O viață și-ncă una te desparte

De sufletul ce cântă-n ale tale cvarte.

Nu-i vei afla nicicând bucățile sfărâmate

De dulcile iluzii sfârtecate,

Rămân în întuneric, aruncate,

Necunoscutului, în taină-ncredințate.

Prejudecăți

Îmi spui mereu că mă vezi neagră,

Îmi reproșezi că sunt doar seacă,

Că fața-mi este mult prea acră,

Că ție silă îți provoacă.

Dar, oare, sub tăcuta-ți mască

Nu-mi ești asemenea, posacă?

Lumea n-o lași să te citească,

De înveliș să te desfacă.

Prejudecăți doar te îmbracă,

De frică să nu te zdrobească,

Ți-e teamă să nu te displacă

Și cu ochi răi să te privească.

Indescifrabilă

 

Apele tulburi mă inundă,

De valuri reci mă las pierdută,

În întuneric mă scufundă.

Mi-e bine-așa, la fund căzută.

Ascunsă într-un colț de umbră,

De lume nerecunoscută

Să mă acuze că sunt sumbră,

Căci mintea mea-i necunoscută.

Prea greu de restul percepută,

Neînțeleasă și tăcută,

Așa am fost cândva născută,

Din alb și negru concepută.