Apele tulburi mă inundă,
De valuri reci mă las pierdută,
În întuneric mă scufundă.
Mi-e bine-așa, la fund căzută.
Ascunsă într-un colț de umbră,
De lume nerecunoscută
Să mă acuze că sunt sumbră,
Căci mintea mea-i necunoscută.
Prea greu de restul percepută,
Neînțeleasă și tăcută,
Așa am fost cândva născută,
Din alb și negru concepută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...