Îmi spui mereu că mă vezi neagră,
Îmi reproșezi că sunt doar seacă,
Că fața-mi este mult prea acră,
Că ție silă îți provoacă.
Dar, oare, sub tăcuta-ți mască
Nu-mi ești asemenea, posacă?
Lumea n-o lași să te citească,
De înveliș să te desfacă.
Prejudecăți doar te îmbracă,
De frică să nu te zdrobească,
Ți-e teamă să nu te displacă
Și cu ochi răi să te privească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...