Mai stai

O clipă doar mai stai, puțin,

Mi-e inima numai venin.

Așteaptă, poate-o îmblânzesc

Și-n palmă să ți-o-mpăturesc.

Tu o secundă doar mai stai

Să-nvețe sufletu-al tău grai.

Să poată el cuvânt a-ți spune

Pe înțeles să îți răsune.

Mai stai doară un anotimp 

Să mă opresc din al meu timp

În brațele-ți să-mi cuibăresc

Trupu-mi trudit să-ți dăruiesc.

Țipăt

Ridică-mă din ale mele ape,

Nu îmi lăsa adâncul să mă-ngroape

Cu întuneric sumbru să mă-nșface

Și-n hainele-i cernite să mă-mbrace.

Adună-mă din iadul ce-și desface

Tentacule morbide ca o carapace

Și mă agață doar ca să își joace

Fatidica iubire c-o inima ce zace.

Tot corpul meu în flăcări se preface

Greu de-ndurat din mine-și satisface

A lui poftă nebună și vorace.

Degeaba țip, în juru-mi totul tace.

Ești tu

Ești tu...

Că altfel n-are sens.

Sunt om lipsit de interes

Ce doar trăiește-al său eres.

Ești tu...

Că fără tine

Ajung să mă distrug pe mine

În gânduri ce îți sunt străine.

Ești tu...

Ancora-mi ancestrală,

Lumină-n lumea-mi infernală,

Când rece mi-s și mult prea goală.

Ești tu...

Al meu întotdeauna.

Doar tu îmi potolești furtuna,

Tu poți să îmblânzești nebuna.

Ultimul act

Nimic n-a fost din întâmplare,

Nici te iubesc, nici rămas bun!

Poveste scrisă în uitare,

Jucată într-un act nebun.

Am fost duet cântat în noapte

A cărui versuri i s-au stins,

Mimate doar cu triste șoapte

Într-un decor ce ne-a învins.

Noi lun-am fost când răsăritul

Sinistru el ne-a asistat

Și tragicul lui coloritul

În zori tăcut ne-a destrămat.

Nimic n-am fost din împletirea

A doi copii ce și-au cedat

Eternului candid iubirea

Și-n lumi străine au plecat.

Drum infernal

Cărarea mă duce departe,

Sfârșitul nu i l-am aflat,

Mă las purtată eu prin noapte.

Ce trepte mai am de urcat?

Copacii încă mă domină

Și luna trupul mi-a udat.

În palida-i lumină plină

Abia zăresc unde-ai călcat.

Te caut prin păduri deșarte,

Printre hățișuri eu mă rup,

Ai dispărut parcă în moarte

Și nu-ți găsesc fragedul trup.

Sunt o fantasmă printre șoapte,

Alerg năucă-n absolut.

Oprește-te în miazănoapte

O clipă chipul să-ți sărut.