Nici te iubesc, nici rămas bun!
Poveste scrisă în uitare,
Jucată într-un act nebun.
Am fost duet cântat în noapte
A cărui versuri i s-au stins,
Mimate doar cu triste șoapte
Într-un decor ce ne-a învins.
Noi lun-am fost când răsăritul
Sinistru el ne-a asistat
Și tragicul lui coloritul
În zori tăcut ne-a destrămat.
Nimic n-am fost din împletirea
A doi copii ce și-au cedat
Eternului candid iubirea
Și-n lumi străine au plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...