Cărarea mă duce departe,
Sfârșitul nu i l-am aflat,
Mă las purtată eu prin noapte.
Ce trepte mai am de urcat?
Copacii încă mă domină
Și luna trupul mi-a udat.
În palida-i lumină plină
Abia zăresc unde-ai călcat.
Te caut prin păduri deșarte,
Printre hățișuri eu mă rup,
Ai dispărut parcă în moarte
Și nu-ți găsesc fragedul trup.
Sunt o fantasmă printre șoapte,
Alerg năucă-n absolut.
Oprește-te în miazănoapte
O clipă chipul să-ți sărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...