Frisoane calde mă îngheață.
Mă zbat ca visul în delir
Și nu ajung ca să prind viață.
Mă dezgolesc doar să respir
Din aeru-ți ce încă-n ceață
Mă-nchide ca-ntr-un cimitir
De oameni desenați în gheață.
Șiroaie de-apă eu inspir,
Mi-e inimă plină de greață.
Ce mult aș vrea să te expir,
Din mine să te scot, paiață.
În noapte, tu, ca un vampir,
Ți-ai picurat urma răzleață
Pe pielea-mi și ca din potir
Mă savurezi în dimineață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...