Eu ochii mei și-am început să plâng...
Dar lacrimile mele sunt doar boare,
Sclipiri de apă ce molcom se frâng.
Și șoapte-am răstignit în așternut de seară,
Ascunse în pridvorul buzelor călâi
Fără să ia contur și să răsară,
Ucise de-a durerii greu călcâi.
Am adunat mocnind tăcerea-n vene
Și-am înghițit amarul meu pahar,
Până la fund, sperând că de-l voi cerne,
Când voi deschide ochii, eu voi renaște iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...