Ne-am devorat și absorbit,
Eliberând din noi nebunul,
Ne-am prăbușit în asfințit.
Nu suntem doi, rămânem unul
Făr de început sau de sfârșit,
Cedând în valul nopții ca taifunul
Ne-am rătăcit în visu-năbușit.
Pierim din clipă alegând surghiunul,
Căci doar așa noi ne-am descoperit
Unul pe altul, renăscând ca unul
Din mii de chipuri ce ne-au năpădit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...