Ce-ngheață trupu-mi istovit
De-atâtea goluri stă rănit,
Din el și duhul vrea să scape.
Mă-nvăluie îndeaproape
Ca un iubovnic insipid,
Prea posesiv și prea rigid,
Mă ține strâns să mă îngroape.
Nu-i simt puterea, doar în pleoape
Apare câte-un răsărit
În care el m-a răstignit.
O lume-ntreagă nu mă-ncape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...