Îndurare

Bătute-ți sunt, Măicuță, privirile de ghimpi

Și rănile lor calde pe-obraji ți se preling.

Ochii tăi sfinți pe-o cruce în noapte ți se sting

Iar rugile-ți tăcute răzbat ai morții timpi.

Aștepți îngenuncheată tu capul să ridici

Și să îți vezi Odorul mergând printre cei sfinți

Cu sufletu-ți de mamă implori marii Părinți 

Să-ți ocrotească Pruncul răpus de asprul bici.

Nu cerți ceruri deschise și nici nu te dezici

De soarta ce ți-i dată, ce îngerii ți-au scris,

Doar lași fruntea-ți  în balta cu sângele proscris 

Al Fiului căzut în mâini de oameni josnici.