Bătute-ți sunt, Măicuță, privirile de ghimpi
Și rănile lor calde pe-obraji ți se preling.
Ochii tăi sfinți pe-o cruce în noapte ți se sting
Iar rugile-ți tăcute răzbat ai morții timpi.
Aștepți îngenuncheată tu capul să ridici
Și să îți vezi Odorul mergând printre cei sfinți
Cu sufletu-ți de mamă implori marii Părinți
Să-ți ocrotească Pruncul răpus de asprul bici.
Nu cerți ceruri deschise și nici nu te dezici
De soarta ce ți-i dată, ce îngerii ți-au scris,
Doar lași fruntea-ți în balta cu sângele proscris
Al Fiului căzut în mâini de oameni josnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...