Pierdută-n lume ca-n vâltoare,
Cu duh în oase impregnat
Mă mișc de parcă-s val în mare.
Chiar de respir, mai mult mimat
Mi-i gestul și-i necruțătoare
Durerea ce s-a instalat
În carnea-mi rece mișcătoare.
De mă cunoști, cum m-ai aflat?
Căci căutare-ucigătoare
Mi-i calea pe care-am plecat
Și nu-i găsesc eu înturnare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...