Îmi șade încă sufletu-adormit,
Încins cu-ngândurare și ocară
Se sprijină pe vise, prăbușit.
Nu are pace și-n a lui bizară
Împotrivire de-a fi repornit
Mai scapă câte o involuntară
Șoaptă ce sună a rănit.
Păcat de-atâta ore ce strigară
Fără ca el să fie măcar auzit.
Acum zace tăcut, căci îl legară
De-un corp frumos, dar mucezit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...