Bolnav îmi plânge sufletul în palmă
Închis într-un spital nebun,
Sub tratament mai tare se destramă,
Devine la iubire deodat-imun.
Legat de mâneci strâns la spate
Se zbate de parc-ar fugi
De el, încearcă, dar nu poate,
Vrea în zadar a se smuci.
Își vede pe pereți ființa,
În chip de demon transformat
Necunoscându-și existența
În mintea lui stă ancorat.
Camera-ntunecată-i pare,
Miros de mucegai aprins.
Suflet nebun, totul dispare,
De lume dacă stai desprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...