Ultima redută

 

Am spus prea mult, mai bine tac.

M-analizezi de parcă-s maniac.

Ascund mai bine vorbele în mine

Ca înțelesul lor să nu mă extermine.

Profund mi-i conținutul, ca un lac.

Mereu la suprafață e opac,

Dar în adânc sunt ancorate bine

Cuvintele-ți atâta de meschine.

În lupta noastră, nu te mai atac,

Nu are niciun rost să mă prefac.

Am cicatrici întipărite-n vine,

Mi le-ai cioplit cu mângâieri străine.

Cu tot ce am avut, am devenit sărac,

Mijit în întuneric mă dezbrac,

Renunț la învelișul meu cu tine,

Chiar dacă știu că mă ucid pe mine.

Anesteziată

Am înghețat, eu nu mai simt nimic,

De parcă-ntreaga lume stă să-mi cadă,

Un tăvălug ce-n calea-i mă preface-n mic,

Neînsemnat punct negru pe zăpadă.

Nu tremur, nu mă sperii, nu mă înfior,

Sunt rece și senilă îmi e mintea,

Încerc să-mi mișc încetul măcar un picior,

Dar parcă sunt legată cu îmbrăcămintea.

Nu văd decât mult negru în fața ochilor,

Fără sclipiri de palidă lumină

Și stau așa închisă în dosul ușilor.

Oare sunt o statuie sau prind doar rădăcină?

Eu n-am dorit decât să pot să-nfrunt

A realității boală însetată,

Dar am ajuns inertă, răpusă-n amănunt.

Acum sunt doar o umbră anesteziată.

Posedată

Ești demon cu formă umană

Mă sorbi în brațe când mă strângi,

Privirea-ți este inumană,

Flăcări de foc în mine frângi.

Sunt moale ca de plămădeală,

Mă descompun când mă atingi,

Mă nasc în ființă ireală,

Pierdere-mi ești, căci tu mă stingi.

Paradox

Iubirea-n vene mi se zbate

Mi le-aș tăia, dar nu știu cum,

Să curgă-n valuri înspumate,

Să mă golesc de-al său parfum.

Îmi sâcâie mintea în noapte,

În zbucium somnul mi-i nebun,

Când mă trezesc în miezănoapte

Eu nu trăiesc, mai tare-apun.

Mă arde golul cu-a lui șoapte

Și sufletul mi-i numai scrum.

Sunt moarte vie ce străbate

O viață devenită fum.

După tine

Sunt eu, în formă depravată,

Frânturi de gânduri care curg,

Exist în visuri spulberată,

În realitate doar mă scurg.

M-ai rupt, bucată cu bucată,

De am rămas doar gol pătruns

De părți din carnea-ți blestemată,

Iubindu-te, tu m-ai străpuns.

Sunt eu de tine devorată

Cu fiecare gest impus,

În piatră eu sunt transformată,

Fără s-atingi, m-ai descompus.