Am spus prea mult, mai bine tac.
M-analizezi de parcă-s maniac.
Ascund mai bine vorbele în mine
Ca înțelesul lor să nu mă extermine.
Profund mi-i conținutul, ca un lac.
Mereu la suprafață e opac,
Dar în adânc sunt ancorate bine
Cuvintele-ți atâta de meschine.
În lupta noastră, nu te mai atac,
Nu are niciun rost să mă prefac.
Am cicatrici întipărite-n vine,
Mi le-ai cioplit cu mângâieri străine.
Cu tot ce am avut, am devenit sărac,
Mijit în întuneric mă dezbrac,
Renunț la învelișul meu cu tine,
Chiar dacă știu că mă ucid pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...