Perfectă mi-s în blânda-nchipuire
Cu ochii mei tăcuți și visători,
Ca o suavă amintire
A unor nopți pierdute în ninsori.
Dar realitatea-i alta-n dimineață
Și nu zăresc decât un chip străin,
Atât de diferit de a mea față,
Pierdut pe căi de fad destin.
Sunt suflet viu ascuns după o mască
Ce-a devenit închipuirea mea,
Doar ochii mei mă mai demască,
Căci trupul s-a lipit de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...