Eu sunt femeie

Eu sunt femeia ideală,

Atâta eleganță vărs în jur,

Încât și lumea plânge pală

Nepricepând al meu sperjur.

Ce mult vă mulțumiți doar cu privirea

Să îmi cuprindeți trupul muritor,

Uitând să îmi cunoașteți firea,

Vă amăgiți de-n iad eu vă cobor.

Asimilând doar goluri netezite

Mai mult imaginând decât având,

Cădeți în vise tandre putrezite,

O seacă existență voi gravând.

Eu nu mă vând pe chipuri zâmbitoare

Și nici pe vorbe spuse trecător,

Eu sunt femeie, în a mea pudoare,

Nu va intra nicicând un alt picior.