Cu mâini împreunate căutăm cuvinte
Căci cu atingeri sufletul ne minte,
Ne-mbrățișează-n valuri ne-mblânzite
De amăgiri amare și perfide.
Nu suntem oameni prinși în simțăminte,
Noi suntem îngeri răstigniți de minte,
Nu ne-aparținem, doar mințim cuminte
Că într-o altă viață ne vom aparține.
Suntem doar umbre reci împleticite
De ramurile vieții obidite,
Ne scuturăm de doruri prea rănite
Și ne-avântăm pe drumuri rătăcite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...