Noi suntem poli opuși, tu știi?
De fapt, ne leagă doar prostii,
Ceea ce credem noi că e real,
De fapt, nu e decât un ideal.
Ne completăm în fața lumii-nchise,
O carte scrisă-n două manuscrise,
Portrete afișate pe-un perete,
Fără contur, întregi, dar incomplete.
Noi nu avem nimica laolaltă,
Doar proiectăm oamenii de-altădată.
Eu sunt doar eu, tu ești doar tu,
Noi doi, noi singuri, un atu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...