Eu îți propun să ne dăm de pe față
Măștile care încă ne compun,
Să descifrăm a noastră grea prefață
Și mii de gânduri ce se juxtapun.
Să ne aflăm pe noi prin pipăire,
Atingeri, invadări de conținut,
Nu să ne-ascundem după șovăire,
De parcă noi nicicând nu ne-am aparținut.
Hai să lăsăm măștile să dispară,
Așa cum noi făceam de-atâtea ori.
Acum, prinși în vâltoarea care ne omoară,
Ne-analizăm ca simpli privitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...