O singură umbrelă

Doar noi și-o singură umbrelă,

Între ce-am fost și ce vom fi,

Pictați suntem în acuarelă

Prin picături de ploaie încă gri.

Pășim abia călcând aleea efemeră

Nu ne atinge apa, ea nu ne va stropi,

Noi doi, ca într-un act de operă eternă,

Un foc mocnind ce nu se va topi.

Doar noi și-o singură umbrelă

Ne purtăm pașii către nicăieri,

Trecem de mân-a vieții pasarelă,

Înconjurați de- a nopții adieri.