În mine dorm ascunse, învelite,
Mii de-ntrebări și sute de cuvinte
Ce fierb în tumult, parcă răscolite
Doar de priviri ce-ngheață, răvășite.
Stând să erupă adâncul care simte
Mai mult decât el și-ar putea permite,
Zac peticind un suflet prea cuminte,
Tot amorțind o minte care minte.
Dar nu le spun, le-acopăr cu-nvechite
Trăiri pitite printre jurăminte
Și nu le las să iasă ca în loc să intre
A lumii gânduri fade și smintite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...