Fărâme aruncate și infime
Din noi și, poate, din oricine,
Pierduți cândva într-o mulțime.
Aș fi... pasăre călătoare
Pe ceru-albastru curgătoare
Doar eu și vântul în strânsoare,
Încrengătură răpitoare.
Ai fi... eternul cer albastru,
Străpuns în noapte de un astru,
Doar tu și vântul tău sihastru
Sculptați pasărea-n alabastru.
Aș fi. Ai fi. Dar nu știm cine.
Întreg născut din părți divine
Unite-n taină de oricine
Sau răsfirate-n zări străine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...