Mă pierd, mă zbat, mă schingiuesc,
Cuvintele din minte mă doboară,
Cu fulgere de sensuri mă-ncolțesc
Și cu tăcere sumbră mă-nconjoară.
În lanțuri reci și grele mă-ntețesc
Sunt sclavă în furia lor murdară
Și în vâltoare neagră m-amețesc,
Ciudata lor strânsoare-i ca o sfoară.
Cuvinte fără formă doar rostesc,
Iar conștiința mea acum vulgară
E posedată parcă de demon grotesc,
Creația macabră mă-mpresoară.
Apusă în delir nebună clocotesc
Iar mă dezbrac de mine-n foi de ceară
Și vers cu vers pe pagini împletesc
M-am desfăcut, devin iar clară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...