A dragoste amestecată cu delir.
Iar urma buzei tale mă îndeamnă
Să mă desfăt din vinu-ți cu ghimbir.
Îți cad pe umeri pletele din frunze
Și-n ochi lucesc migdale brumării.
Suflet pierdut, tu te transformi în muze
Ascunse-n versuri vagi de poezii.
Nu-mi ești nici cald, nici rece ca de iarnă,
Bizar amestec de simțiri din ploi,
Îmi ești ca o statuie ruginită-n toamnă,
Rămasă-ntr-o pădure cu copacii goi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...