Doar eu cu mine-n univers.
Dar inima-mi urlă într-una
Că eu trăiesc în mod pervers.
Purtată sunt de mâna acră
A fadului destin prescris
Ce-mi joacă rolul cu o sacră
Mimare-a unui manuscris.
Marionetă fără vlagă
A unui creier și cord stins,
Mă mișc de parc-aș fi întreagă,
Dar sunt de fapt un corp prelins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...