Imaginea pe care o înaintăm cu atâta nonșalanță lumii... de cele mai multe ori, este doar o mască pentru a face față realității. De multe ori părem puternice când, de fapt, în adâncul nostru suntem numai ruine...părem vulnerabile, când, de fapt, ne conducem lumea... părem că nu avem nevoie de ajutor, dar adâncul nostru sângerează și urlă. Ne purtăm rochiile și tocurile cu stil și eleganță, fără să ne deschidem exteriorului... zâmbim când plângem și plângem când zâmbim... Pentru că, orice ar fi, trebuie să ne menținem la cote înalte statutul de FEMEIE!
Contact
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ne hrănim sufletul prin cuvinte...
Timpuri
Mi-s palmele de doruri încleștate Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...

-
Încă mai port pe mine dorul Pe care haină tu mi l-ai făcut, Prea mândră să îmi schimb decorul, Eu defilez ca mortul cel tăcut. Nu mă adie v...
-
În șoapte seci ți-am căutat privirea Și m-am ascuns de vorbe care mor Doar să te-ating și să îți simt iubirea, Te-am înălțat pe ceru-mi inco...
-
Cărarea mă duce departe, Sfârșitul nu i l-am aflat, Mă las purtată eu prin noapte. Ce trepte mai am de urcat? Copacii încă mă domină Și luna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...