E tăietură de cuțit.
Ea nu alină, blestemată,
Răsun-a scâncet ascuțit.
Idei în cap mi le dezleagă,
Din pagini, tot ce a fost scris,
Șterge fără să înțeleagă
Că eu prin tine m-am descris.
Strident rămâne doar ecoul
Al glasului ce mi s-a stins.
Păstrez în mine doar tempoul
Cuvântului ce m-a învins.
Rostit pe fugă, fără vlagă,
De-ajuns a fost că m-a prelins.
În urma-i mintea-mi e o plagă
Cusută sec c-un "plec" distins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...