Mă dezgolesc de ce sunt eu,
Ca opera neliterară,
Devin din proză, un eseu.
Mă șterg de rime și sunt goală
C-un ultim și timid puseu
Mă manifest printr-o zicală,
Un înțeles de vechi panseu.
Metafore din mine zboară
Și mă transform doar în clișeu.
O comedie mult prea rară...
Cât de banală pot fi eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...