Se-mpleticește-n sânge, otravă albăstruie,
Tăia-o-aș cu lamele, căci trupul mi-i prea plin,
E scrijelit-adânc în pielea-mi de vinil.
Din carne mi-aș descoase al tău chip luminos
Ce-n umbre mă întoarce c-un zâmbet capricios,
Doar trupul să-mi rămână în urmă, de curat,
Căci sufletul trântit-ai în dulcele-ți păcat.
Reacție firească, mi-i corpul suspendat
În timp cu mii de ace de tine mi-i legat.
Rămân doar atârnată, cu chipu-mi diluat,
C-o pată de cerneală ce-adânc ai tatuat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...