Rămâi așa cum ceru te-a-mbrăcat
Și, chiar, de uneori, ești goală,
Străluce-n tine adâncu-ți nestemat.
Șterge-ți, tu, fardul de pe pleoape
Ca lacrime să-ți curgă peste chip,
Și chiar de ochii-s desenați în ape
Zâmbetu îți răsare și-n urme de nisip.
Continui să pășești prin ploaie și prin vânt,
În suflet depunând iubire cu migală.
Păstrează doar, pe tine, al timpului veșmânt,
Căci, tu, femeie, renaști ca pasărea regală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...