Nu își găsesc al vieții drum.
Se-mpleticesc, nu știu să meargă,
Evaporate sunt de scrum.
Cenușă calea mi-i și-i largă,
Mii de poteci ascunse-n fum.
Oare nu pot doar să conveargă
Din toate-ntr-una, oarecum?
Căci aș alege-o fără șagă,
Pașii pe ea să mi-i consum.
Mi-e teamă că rămân oloagă
De tot alerg pe-același drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...