Mă sting cu un minut mai mult ca ieri,
Legată de un trup gata să râncezească,
Absent trăind a clipei trecute mlădieri.
Apusul se preface în poarta mea lumească
Gonindu-mi sufletul spre zări de nicăieri
Pe care calc blajin, vremea să îmi zdrobească
Fărâma ce-am rămas, cu ale sale adieri.
O ultimă suflare încearcă să hrănească
Al meu trup muribund cu ale vieții mângâieri,
Premeditând în taină secunda nebunească
Când voi ceda tăcută la a morții îmbieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...