Ștergându-mă de ieri și ucigând pe mâine,
Sunt un crâmpei nemodelat din lut
În mâini tremurătoare de zeități străine.
Ieri... ziua în care am zburat din eu
Lăsându-mi trupul pe pământ să zacă
Plâns în tăcere de a lumii Dumnezeu
Într-o comemorare de sentimente seacă.
Mâine... ziua în care duhul se va opri
Din fugă lui nebună spre veșnicia stearpă
Îmbrățișând eternul fără a ponegri
Trupul lumesc ce doarme la margine de groapă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...