Și ne rănim cu gesturi care dor,
Sub un noian tăcut de jurăminte,
Ne aruncăm doar vorbe care mor.
Cu fapte mai mereu indiferente
Pe suflet iad îl facem cu umor.
Of, viață construim printre regrete
Și-o admirăm ca simplu privitor.
Ne ștergem amintiri cu un burete,
Prea ni se pare că-i ucigător
Să ne-mpărțim a inimii secrete.
Mai bine stăm ca tăcut spectator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...