Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

luni, 18 ianuarie 2021

Antagonic

Eu încă zac în urma-ți ca o oază
Într-un deșert de apă părăsit.
Mă tot scufund în el precum o rază
Din al tău soare de granit.

Nu văd la tine calda-ți față 
Cu care m-ai furat din vechiu-mi răsărit.
Acum privirea ta-i doar gheață
C-un zâmbet de păpușă-nmărmurit.

Ești nou în vechi ca o paiață 
Ce-și poartă doar veșmântul pângărit
Zi după zi lăsând în mine ceață 
Din ce am fost și ce am devenit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...

Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...