Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

marți, 12 ianuarie 2021

Prolog

Eu din durere m-am născut 
În caldă zi de primăvară,
Sub adiere de sărut
Deschis-am ochii în povară.

Am învățat să zbor în mai,
Când înfloreau cireșii,
Cu aripe ce vin din rai,
Legați de trup măceșii.

Cu sufletul doar atârnând
În două lumi distincte,
Pășesc tăcută eu cernând
În urma-mi doar instincte.

Jura-t-am vieții să nu-i dau
Motive de ocară.
De voi pleca, eu am să-mi iau
Furtuni ce mă uscară.

Respir ca simplu trecător
Și-mi șterg pene de ploaie.
C-un pas în mai nemuritor 
Și altu-n mușuroaie. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...

Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...