E ușor a scrie slove fără simț, fără culoare,
Când panelul tău descrie lumi uitate de visare,
Când nimica nu-ți e muză și în suflet pană n-are,
Creionând doar vagi cuvinte pe foi albe, plutitoare.
Dar când versul îți e zbucium și cuvântu-ngândurare,
Simțămintele prind tremur descriindu-ți gânduri rare.
Oare omul ce mimează că trăiește, poate oare
Să-nțeleagă printre slove taina ta mistuitoare?
Sau citește doară scrieri îmbrăcate în paloare
Răsfoind pagini deșarte încărcate de duhoare?
Neștiind că-i murmur tainic versul tău ce limbă n-are
Te descrie el în vorbe prea banale și vulgare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...