O, mamă, tu, icoană sfântă,
Sălaș trupesc uitat de moarte,
În tine, îngerii mă cântă,
Rupându-mă dintr-a ta parte.
Din trup cu trup eternitate
Zidești dospind sufletu-mi blând,
Doar carnea mâinii tale poate
Să plămădeasc-un om crescând.
O, mamă, tu, icoană rară
Pierdută-n vremi în asfințit,
Doar vocea-ți caldă de ocară
Visez să o aud șoptit.
Și ochii-mpresurați de grele
Poveri ce-ai dus în spate, mut,
Aș vrea să-i văd printre zăbrele
De timp trecut ce am pierdut.
Și mă închin pe înserate
La ceruri ce nu contenesc
S-arate-n nori, mijind în noapte
Icoana sfântă ce iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Îți mulțumesc că îți împarți gândurile cu mine...