Dorință

De mi-ar da mie Domnul astfel de putință,

Aș răsădi în lume floare lângă floare,

Să înflorească-n ea din nou credință,

Speranță pentru viața viitoare.

Și vorba Lui aș picura-o-n stele,

Mărgăritar mocnind de drept cuvânt,

Să-nvețe omul taina lumii grele

Și să își plece capul până la pământ.

Iar trilul Lui suav l-aș polei în soare

Cu vorbele-i de duh neprihănit,

Ca versul lumii cu astfel de culoare

Să ușureze traiul ce ne-a fost hărăzit.

De mi-ar da mie Domnul astfel de putință

Iubirea pură-n suflet iarăși ar dospi,

Căci prea ne-nghite ura întru nevoință

Și noi uităm cu toții ce rost avem a fi.