Contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

luni, 14 decembrie 2020

Încastrare

În vene-mi curge seva-ți dulce-amăruie,
Se-mpleticește-n sânge, otravă albăstruie,
Tăia-o-aș cu lamele, căci trupul mi-i prea plin,
E scrijelit-adânc în pielea-mi de vinil.

Din carne mi-aș descoase al tău chip luminos 
Ce-n umbre mă întoarce c-un zâmbet capricios,
Doar trupul să-mi rămână în urmă, de curat,
Căci sufletul trântit-ai în dulcele-ți păcat.

Reacție firească, mi-i corpul suspendat 
În timp cu mii de ace de tine mi-i legat.
Rămân doar atârnată, cu chipu-mi diluat,
C-o pată de cerneală ce-adânc ai tatuat.

Feminin

Dă-ți jos, femeie, rochia de gală,
Rămâi așa cum  ceru te-a-mbrăcat
Și, chiar, de uneori, ești goală,
Străluce-n tine adâncu-ți nestemat.

Șterge-ți, tu, fardul de pe pleoape
Ca lacrime să-ți curgă peste chip,
Și chiar de ochii-s desenați în ape
Zâmbetu îți răsare și-n urme de nisip.

Continui să pășești prin ploaie și prin vânt,
În suflet depunând iubire cu migală.
Păstrează doar, pe tine, al timpului veșmânt,
Căci, tu, femeie, renaști ca pasărea regală.

vineri, 11 decembrie 2020

Orizont închis

Picioarele-mi nebune-aleargă,
Nu își găsesc al vieții drum.
Se-mpleticesc, nu știu să meargă,
Evaporate sunt de scrum.

Cenușă calea mi-i și-i largă,
Mii de poteci ascunse-n fum.
Oare nu pot doar să conveargă
Din toate-ntr-una, oarecum?

Căci aș alege-o fără șagă,
Pașii pe ea să mi-i consum.
Mi-e teamă că rămân oloagă
De tot alerg pe-același drum.


miercuri, 9 decembrie 2020

Ireal

Doar fum... amestec din petale
De flori uscate în ajun.
Suntem căzuți, călcăm agale,
Pe umbre ce se suprapun.

Ne modelăm cu inegale
Seci siluete de săpun.
Parcă suntem picturi murale
Ce pe-un perete se expun.

Ne urmărim cu naturale
Priviri ascunse ce transpun
Simțiri ce încă-s cruciale,
Dar realității se opun.

Ne-atingem umbre materiale
Ce din dorințe se compun.
Ne-abținem de la triviale
Trăiri ce doar ne descompun.

Pierduți în clipe raționale
Minciunile din noi apun,
Doar normele convenționale 
Între noi doi se interpun.

Și adunăm senzoriale
Noi mângâieri ce se depun
În nopți ce nu ne sunt reale,
Doar în visări se juxtapun.

Ne hrănim sufletul prin cuvinte...

Timpuri

Mi-s palmele de doruri încleștate  Într-un noian de frig și suferință Puternică povară în credință  Îmi sunt de-amaruri vechi îmbălsămate. S...