Aparență

Cuvintele mi-s grele și-n povară

Îmi șade încă sufletu-adormit,

Încins cu-ngândurare și ocară

Se sprijină pe vise, prăbușit.

Nu are pace și-n a lui bizară

Împotrivire de-a fi repornit

Mai scapă câte o involuntară

Șoaptă ce sună a rănit.

Păcat de-atâta ore ce strigară

Fără ca el să fie măcar auzit.

Acum zace tăcut, căci îl legară

De-un corp frumos, dar mucezit.

Hibrid

Mi-i sufletul scris cu cerneală

În negru fad și insipid,

Redă cuvinte cu migală 

Prea reci, ce sună a rigid.

Sunt falsă-n lume și cu fală

Eu defilez ca un lichid,

Haotic curs de triumfală

Mască purtată de-un hibrid.

Aș vrea să fiu cumva reală,

Dar mă ascund și mă ucid.

Întruchiparea-mi teatrală 

E tot ce am eu mai lucid.

Pe dinafară mi-s doar goală

De vezi prin mine ca prin vid.

M-agăț de a mea căptușeală

În mine duhul să-mi închid.

Goliciune

Îmbrățișarea ta fierbinte 

Doar m-a răcit în așternut,

Adunătură de cuvinte

Redând un vis neconceput.

Ca adierea-n dimineață,

Doar am clipit și-ai dispărut,

Iar sufletu-mbrăcat în gheață

S-a-mpiedicat de-al tău sărut.

Acoperă-mă doar o dată

Și-așeaz-atingeri peste trup.

Nu mă lăsa iar dezbrăcată

Cu goluri ce nu pot s-astup.

Poveste

Când cerul mi s-o-ntuneca de-atâta rouă

Și-n lacrime de ploaie-o picura,

Nu-mi desena pe crengi pictură nouă,

Căci apa peste ea s-o strecura.

Acoperă-mi doar pleoapele-amândouă 

Cu mici bucăți de crin înmugurit

Să-i simt mirosul fin când încă plouă

Pe trupu-mi greu de timp îmbătrânit.

Să mă adie-n valuri vântul de pe seară 

Și-n zori să-mi bată raze de culori

Pe haina mea răcită de la ceară

Tu să-mi aduni cunună de la flori.

Mai roagă codrul păsări să nu zboară,

Ci-n cântul lor, în gând, să mă adormi,

Frumoasă eu, ca tânără fecioară,

Tu dintr-o bestie, în prinț să te transformi.

Suflete blânde, vă urez Crăciun Fericit, în pace, liniște și bucurie în case alături de cei dragi!