https://booknation.ro/interviu-popica-savin-alina-roxana/

Câteodată e se ajuns să dai frâu liber viselor ca ele să prindă viață. Multumesc celor de la BookNation.ro pentru dorința de a mă cunoaște.

Interviu

Prolog

Eu din durere m-am născut 

În caldă zi de primăvară,

Sub adiere de sărut

Deschis-am ochii în povară.

Am învățat să zbor în mai,

Când înfloreau cireșii,

Cu aripe ce vin din rai,

Legați de trup măceșii.

Cu sufletul doar atârnând

În două lumi distincte,

Pășesc tăcută eu cernând

În urma-mi doar instincte.

Jura-t-am vieții să nu-i dau

Motive de ocară.

De voi pleca, eu am să-mi iau

Furtuni ce mă uscară.

Respir ca simplu trecător

Și-mi șterg pene de ploaie.

C-un pas în mai nemuritor 

Și altu-n mușuroaie. 

Căutare fără rost

Acum mă știi? Eu m-am uitat

Pierdută-n lume ca-n vâltoare,

Cu duh în oase impregnat

Mă mișc de parcă-s val în mare.

Chiar de respir, mai mult mimat

Mi-i gestul și-i necruțătoare

Durerea ce s-a instalat

În carnea-mi rece mișcătoare.

De mă cunoști, cum m-ai aflat?

Căci căutare-ucigătoare

Mi-i calea pe care-am plecat 

Și nu-i găsesc eu înturnare.

Ocrotitor

Mă cântă lupii-ascunși în grote cave

Spunând a mea poveste într-un asfințit 

De iarnă grea cu lună-n răsărit,

Mă plâng, urlând în sunete bolnave.

Pădurea neagră încă mă îngroapă 

În întunericu-i haotic și parșiv,

Doar glas de câine tot mai expresiv

Mă trage-n realitate dintr-o groapă.

În dansul lor tribal, nedeslușit,

M-agață și mă-nvârt în rotocoale

Și-n fuga mea îmi dau mereu târcoale,

Doar lupii mă adună când m-am prăbușit.

Profanare de duh

Pătată îs de tine, de mine și de noi.

Ni-s hainele cu doruri împroșcate

Și-oricât le-am curăța, tot în noroi

Rămânem duhuri camuflate.

Prin sânge ape ni se scurg

Și din priviri otravă iese.

Atingerile doar ne curg

Prin trupuri pironite-n lese.

Murdară îs, murdar îmi ești

În duh și-n trup schimbat în carne

Decorul lumii murdărești

Cu noi doi desenați în marne.